Scriu ce simt. Scriu ce doare. Scriu ce m-a ținut în viață.
Și dacă rămâne ceva din mine după ce tac,
sper să fie emoția.
Cine sunt eu?
Sunt Daniela și am învățat că e vindecător să te povestești pe tine, cu tot ce ești, nu ca să fii validat, ci ca să te asculți din nou cu voce tare. Mă descopăr tot mai mult cu fiecare zi în care aleg să-mi fiu aproape, cu fiecare zi în care nu mă mai întorc împotriva mea, ci mai degrabă aleg să mă accept cu toate ale mele. Sunt femeie, mamă, iubită, fiică și prietenă, și m-am ridicat din atât de multe forme de cădere, încât am încetat să le mai număr, dar am început, în schimb, să le transform în povești.
Trăiesc cu ADHD și de multe ori lumea în care mă mișc e prea rapidă, prea zgomotoasă, prea haotică pentru felul în care simt și procesez totul, dar tocmai din vulnerabilitatea asta s-a născut cea mai clară forță a mea: capacitatea să simt profund, să observ nuanțele pe care alții le ignoră, să transform emoția brută în cuvinte așezate frumos, curajos și adevărat.
Nu mai scriu pentru branduri, clienți sau campanii, nu mai filtrez ce simt prin lentila așteptărilor altora, nu mai încerc să par, ci doar să fiu. Scriu pentru mine, pentru spațiul meu interior, pentru liniștea pe care o găsesc doar atunci când gândurile mele devin fraze și frazele devin adevăr. Scrisul nu este o ocupație și nici o formă de terapie, ci mai degrabă un act de supraviețuire blândă, un mod firesc de a mă așeza în lume fără să mă pierd în ea.
Scriu rar, ce-i drept, dar scriu mult în capul meu. Trăiesc în propoziții lungi, uneori încâlcite, alteori neașteptat de limpezi, și chiar dacă nu le aștern pe foaie imediat, ele mă locuiesc și mă definesc. Nu scriu ca să fiu admirată, nu scriu ca să impresionez, scriu fiindcă așa sunt făcută, fiindcă e singurul loc în care pot fi complet eu, așa imperfectă, lucidă, vulnerabilă și întreagă cum sunt.
Dacă ai ajuns până aici, e posibil să fi simțit ceva familiar. Felul meu de a fi, povestea mea, adevărul meu. Nu știu. Știu doar că eu nu fug de mine și nu scriu cu mănuși. Ce găsești aici e viu. Neșlefuit. Adevărat.
Sunt Daniela. Femeie. Mamă. Scriitoare. Și nu-mi e frică să fiu toate astea deodată.