Titlul nu imi apartine, este numele unei c\u0103r\u021bi scrisa de Care Santos si Francesc Miralles. Mi se pare potrivit pentru mine astazi, insa. Stiu ca povestea pare banala pentru unii, sau nebunie curata pentru altii, dar pentru mine a fost chiar o mare descoperire.<\/p>\n\n\n\n
Aseara treceam in revista cartile pe care urmeaza sa le citesc si faceam o ordine preferentiala. Titlul autorilor mentionati mai sus mi-a ramas in minte, iar in aceasta dimineata obisnuita de sambata m-am trezit cu aceleasi indatoriri: sa ofer micul dejun copilului, sa scap de hainele din cosul de rufe murdare, sa umplu masina de spalat vase, bla bla bla. Prima este bifata de la sine, cu stomacelul unui urias de trei ani nu te joci, fiindca dintr-o fetita dulce si frumoasa iese monstruletul furios si infometat, gata sa manance pe oricine ii iese in cale. Dar imediat mi-a venit acel impuls electric generat de subiectele tuturor lectturilor din ultima vreme: viata este scurta, timpul nostru este limitat. Nu mai vreau sa astept sa ajung in peisaje exotice ca sa ma simt ca in vacanta. Cel mai bun moment este acum si cel mai frumos loc de pe pamant este chiar aici.<\/p>\n\n\n\n
Asa a inceput aventura unei mici excursii de familie la \u2026 Ploiesti.<\/p>\n\n\n\n
Nu cunosc foarte multe despre acest oras; mai mult decat atat, am primit recenzii descurajatoare de la un coleg localnic, insa m-am gandit ca fetitei mele i-ar placea tare mult sa mearga cu trenul. Mie mi-ar placea sa fac o nebunie, iar tatalui i-ar fi placut sa mai doarma putin, dar spiritul aventurier de care m-am indragostit a invins corpul obosit si am plecat la drum cu totii, asa cum spuneam, intr-o aventura a unei familii intr-un oras despre care nu stiam mare lucru.<\/p>\n\n\n\n
Pe considerentul ca trenul Inter Regio ne-ar plimba cu o viteza ametitoare pe caile ferate din Romania 2019 si nu am fi avut ocazia sa admiram frumoasele plaiuri mioritice, dar si pentru ca spiritul nostru de aventura era putin somnoros, am pierdut primul tren cu care ne-am propus sa ajungem la destinatie, asa ca am mers cu Regio. Adica trenul personal. Da, da, acela care opreste in fiecare statie de pe traseu.<\/p>\n\n\n\n
Drumul a fost mai scurt decat ne asteptam, trenul nu a fost aglomerat, asa ca am gasit locuri pe scaune. Aerul conditionat a fost la minim, dar noi am fost recunoscatori pentru fiecare senzatie de bine. Am ajuns la Ploiesti intr-o ora si zece minute, am decis sa ne plimbam pe jos o vreme pana ne dam seama incotro vrem sa ne indreptam. Noi chiar am fost aventurieri cu acte in regula si am evitat sa folosim mijloace de transport de lux cu care sa fentam escapada, asa ca ne-am deplasat doar pe jos sau cu autobuzul. Bine, Uber nici nu este valabil in zona, asa ca nu prea am avut incotro. Ei bine, noi am omis niste lucruri nu foarte importante<\/em>, cum ar fi, de exemplu, starea vremii! Si cum mergeam noi agale, bucurandu-ne de rasfat, am apucat sa zic doar: \u201eCe vreme buna! Bine ca nu este cald!\u201d<\/em> si in secunda urmatoare cerul s-a deschis deasupra noastra. Ce bine ca intr-un final vremea a fost blanda cu noi si ne-a permis sa petrecem o zi superba; chiar \u0219i soarele a iesit de dupa nori si ne-a zambit.<\/p>\n\n\n\n Timpul scurt petrecut in oras, lipsa unui mijloc de transport personal, faptul ca era sambata \u0219i orarul de func\u021bionare era scurt, nu ne-au permis sa vizitam multe obiective turistice, insa ma bucur foarte tare ca am ajuns la Muzeul Judetean de Stiintele Naturii \u201ePrahova\u201d. Pe langa personalul care a fost foarte amabil, atent si rabdator cu cei mai mici si mai obositi dintre noi, exponatele sunt super interesante, au cateva jocuri interactive, jocuri de lumini fascinante atat pentru copil, dar si pentru noi, adultii. Am intrat cu asteptari minime si am fost suprinsi intr-un mod extrem de placut de ceea ce am gasit acolo. Cei mai bine cheltuiti 8 lei de astazi!<\/p>\n\n\n\n De obicei cand plecam in orice deplasari\/vacante ne place in primul r\u00e2nd sa m\u00e2ncam, sa descoperim noi gusturi, texturi, culori. La 50 de km de Bucuresti nu ma asteptam sa gasesc ceva diferit, insa ma intrebam care sunt sansele sa gasim un loc unde sa mancam bine si sa ne simti bine. Ei bine, am ales \u201eLa cucina\u201d<\/em>, un restaurant italienesc situat in centru, care intrunea criteriile majoritatii (fara grasimi, prospe\u021bime, potrivit pentru copii) \u0219i am avut parte de o cina grozava. Personalul a fost foarte amabil \u0219i aici, preparatele ne-au incantat \u0219i ne-au saturat, d\u00e2ndu-ne for\u021ba sa reluam c\u0103l\u0103toria \u00eenapoi spre Bucure\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n Ce vreau sa zic, de fapt, nu este ca am avut noi o zi nemaipomenita, de\u0219i categoric \u0219i asta vreau sa zic. Ci faptul ca ast\u0103zi am avut o revela\u021bie \u0219i sunt m\u00e2ndra ca am f\u0103cut primul pas spre o mica schimbare: sa ne bucur\u0103m de ceea ce avem, sa profitam de fiecare moment pentru a face ceea ce ne place mai mult, sa petrecem timp de calitate cu copiii no\u0219tri \u0219i sa le oferim \u0219ansa sa descopere c\u00e2te pu\u021bin din lumea in care tr\u0103iesc. Sigur, Ploie\u0219ti nu este Caraibe, nu este savana africana sau Viena, dar este un loc in care merita sa mergi \u0219i sa te bucuri ca e\u0219ti, ca respiri, ca po\u021bi sa vezi, ca mergi pe doua picioare \u0219i ca o faci in compania celor pe care ii iube\u0219ti cel mai mult. Practic nu ai nevoie dec\u00e2t de impulsul acela de a iesi din casa; de a pune m\u00e2na pe primele haine, lucuri elementare \u0219i de a porni intr-o aventura chiar \u0219i de o zi, chiar \u0219i in ora\u0219ul \u00een care tr\u0103ie\u0219ti si despre care sunt sigura<\/strong> ca nu stii tot.<\/p>\n\n\n\n Mai cred ca suntem mult prea orientati sa g\u0103sim momentul potrivit pentru a ne lua concediu, sa planificam o vacan\u021ba \u00eentr-un loc extraordinar, unde poate au mai fost \u0219i al\u021bii, in care \u0219tim \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput ce vom face \u0219i c\u00e2te obiective vom vizita, ca pe ni\u0219te trofee de turist necesare la portofoliu, \u00eens\u0103 pierdem din vedere un aspect esen\u021bial: nu conteaz\u0103 unde mergi, at\u00e2ta vreme c\u00e2t c\u0103l\u0103toria nu \u00ee\u021bi aduce satisfac\u021bia deplina. Nu conteaz\u0103 c\u00e2\u021bi kilometri parcurgi, dac\u0103 la finalul zilei e\u0219ti doar obosit.<\/p>\n\n\n\n C\u0103l\u0103toriile sunt momentul in care eu \u0219i familia mea ne conectam fantastic; de fapt, chiar este momentul c\u00e2nd petrecem mai mult de 2-3h \u00eempreuna, comparativ cu zilele lucr\u0103toare. Sa c\u0103l\u0103torim spre orice destina\u021bie ne da o stare de libertate, calm, starea aceea de \u201evacan\u021ba\u201d<\/em>, in care ne desc\u0103rcam de taskuri, alarme, de bifat puncte din agenda. C\u0103l\u0103toria este doar instrumentul prin care facem sa se \u00eent\u00e2mple magica, practic nu ne mai propunem nimic: sa r\u0103m\u00e2nem calmi, sa stam drept, sa vorbim coerent, nici m\u0103car nu trebuie sa vorbim. Este suficient sa ne privim \u0219i eventual, sa ii repetam de cincisprezece ori copilului sa ne dea m\u00e2na sau sa nu-si mai ling\u0103 degetele murdare.<\/p>\n\n\n\n Haine curate mai avem, vasele nesp\u0103late mai pot a\u0219tepta, anim\u0103lu\u021bele ne a\u0219teapt\u0103 bucuroase oricum. Orice vreme este buna de plecat de acas\u0103, chiar si atunci cand ploua. Nu avem nevoie de concediu planificat, nu avem nevoie de momentul potrivit, nici m\u0103car de foarte mul\u021bi bani pentru a trai la unison bucuria de a ne gasi in acela\u0219i timp pe p\u0103m\u00e2nt, parteneri de drum.<\/p>\n\n\n\n Plus ca at\u00e2ta vreme c\u00e2t suntem sanatosi \u0219i \u00eempreuna, cel mai frumos loc de pe p\u0103m\u00e2nt este chiar aici.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Titlul nu imi apartine, este numele unei c\u0103r\u021bi scrisa de Care Santos si Francesc Miralles. Mi se pare potrivit pentru mine astazi, insa. Stiu ca povestea pare banala pentru unii,…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":2328,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[21],"tags":[44,46,45],"powerkit_post_featured":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2327"}],"collection":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2327"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2327\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3085,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2327\/revisions\/3085"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2328"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2327"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2327"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2327"},{"taxonomy":"powerkit_post_featured","embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fpowerkit_post_featured&post=2327"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}