{"id":2439,"date":"2022-04-04T08:30:00","date_gmt":"2022-04-04T08:30:00","guid":{"rendered":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?p=2439"},"modified":"2023-02-21T13:06:29","modified_gmt":"2023-02-21T13:06:29","slug":"suntem-dovezi-vii-ca-ei-au-existat-in-lumea-asta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/suntem-dovezi-vii-ca-ei-au-existat-in-lumea-asta\/","title":{"rendered":"Suntem dovezi vii ca EI au existat \u00een lumea asta"},"content":{"rendered":"\n<p>Am avut o copil\u0103rie frumoas\u0103 \u0219i dou\u0103 perechi de bunici foarte diferite una de cealalt\u0103. Pe cei din partea mamei i-am v\u0103zut \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd am deschis ochii prima dat\u0103, am crescut printre picioarele lor cu iubire necondi\u021bionat\u0103 \u0219i \u00een cuvinte pu\u021bine, le datorez \u00eensu\u0219i faptul c\u0103 tr\u0103iesc. \u00cens\u0103 bunicii din partea tat\u0103lui locuiau undeva la 50 de km de ora\u0219ul meu natal, pe ei \u00eei vedeam de obicei \u00een perioada s\u0103rb\u0103torilor de iarn\u0103 \u0219i uneori vara, dac\u0103 mergeau ai mei s\u0103 \u00eei ajute la vreo treaba specific\u0103 anotimpului.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Cei din urm\u0103 erau distan\u021bi emo\u021bional fa\u021b\u0103 de nepo\u021bi, pentru c\u0103 la sat nu e\u0219ti programat s\u0103 \u00ee\u021bi ar\u0103\u021bi iubirea prin gesturile obi\u0219nuite de tandre\u021be. Eu cred c\u0103 \u00een viziunea lor \u00ee\u021bi iube\u0219ti copiii \u0219i nepo\u021bii atunci c\u00e2nd le dai s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, le asiguri cele necesare \u0219i \u00eei implici \u00een via\u021ba de familie pun\u00e2nd osul la treab\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00een treburile gospod\u0103re\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu \u00eemi amintesc de vacan\u021bele \u00een care s\u0103 m\u0103 bucur c\u0103 sunt acolo, erau mai reci cu nepo\u021bii, nu aveam prieteni \u0219i nu m-am adaptat niciodat\u0103 la via\u021ba lor complet diferit\u0103 de cea pe care o aveam noi \u00een ora\u0219. Am fost un copil crescut \u00een bloc, unde apa \u0219i c\u0103ldura veneau dac\u0103 d\u0103deai drumul la robinet \u0219i nu eram \u00een stare s\u0103 fac nici cele mai nesemnificative munci spre deosebire de veri\u0219orii mei, care \u00eenc\u0103 de pe la 3 ani \u00eencepeau s\u0103 plimbe p\u0103s\u0103rile de-a lungul p\u00e2r\u00e2ului Pesceana. &nbsp;Acest \u201enu e\u0219ti \u00een stare\u201d era o replic\u0103 pe care o auzeam foarte des de la ei, motiv pentru care p\u0103rin\u021bii mei nu s-au \u00eendurat niciodat\u0103 s\u0103 m\u0103 lase \u00een lipsa lor la \u021bara.<\/p>\n\n\n\n<p>Mai t\u00e2rziu c\u00e2nd am devenit adolescent\u0103 am \u00eenceput s\u0103 \u00eei vizitez din proprie ini\u021biativ\u0103, chiar dac\u0103 nu con\u0219tientizam ce anume m\u0103 trage spre ei. \u00cen pu\u021binul timp pe l-am avut la dispozi\u021bie de atunci \u00eencolo am reu\u0219it s\u0103 \u00eei cunosc altfel dec\u00e2t \u00een vremea c\u00e2nd mergeam cu p\u0103rin\u021bii de m\u00e2n\u0103. I-am v\u0103zut. I-am v\u0103zut r\u00e2z\u00e2nd, bucur\u00e2ndu-se c\u0103 le deschid poarta \u0219i acestea sunt amintirile cele mai de pre\u021b care mi-au r\u0103mas.<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Ast\u0103zi bunicul meu din partea tat\u0103lui ar fi \u00eemplinit 90 de ani.<\/strong> M-am trezit cu g\u00e2ndul la el, &nbsp;de\u0219i recunosc c\u0103 nu o fac prea des, iar asta \u00eemi d\u0103 sentimentul de vinov\u0103\u021bie c\u0103 am pierdut ceva ce nu voi mai putea recupera niciodat\u0103. \u0218i nu gre\u0219esc. Nici m\u0103car nu \u0219tiam exact ce v\u00e2rst\u0103 ar fi avut, l-am \u00eentrebat pe tata.<br>Mai trist dec\u00e2t at\u00e2t este c\u0103 nu l-am cunoscut foarte bine, de\u0219i aveam 21 de ani c\u00e2nd a murit. Exact, a trebuit s\u0103 moar\u0103 ca s\u0103 aflu lucruri simple despre el, lucruri pe care nu mi le povestise nimeni p\u00e2n\u0103 atunci, dar nici nu mi-am dat seama c\u00e2t de mult \u00eemi doream s\u0103 le \u0219tiu.<\/p>\n\n\n\n<p>Mama \u00eemi spune c\u0103 am mo\u0219tenit tr\u0103s\u0103turi fizice de la el, mi-ar pl\u0103cea tare mult s\u0103 fie a\u0219a.<br>Mi-l amintesc ca pe un om care z\u00e2mbea cu toat\u0103 fa\u021ba atunci c\u00e2nd m\u0103 vedea \u0219i m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a cu tot sufletul, chiar dac\u0103 \u00een general nu era un bunic declarativ. De\u0219i nu mi-am pus vreodat\u0103 \u00eentrebarea asta \u00een copil\u0103rie, acum cred c\u0103 ne iubea pe to\u021bi cei cincisprezece nepo\u021bi, indiferent c\u00e2t de pu\u021bin timp am petrecut \u00eempreun\u0103. Cred c\u0103 ne iubea fiindc\u0103 asta scrie \u00een mo\u0219tenirea noastr\u0103 genetic\u0103: s\u0103 ne iubim unii pe ceilal\u021bi din simplul fapt c\u0103 ne apar\u021binem.<\/p>\n\n\n\n<p>F\u0103r\u0103 gesturi exagerate, f\u0103r\u0103 m\u00e2ng\u00e2ieri, joac\u0103 \u0219i pove\u0219ti \u00eenainte de somn pot spune acum cu toat\u0103 inima c\u0103 a fost un bunic bun \u0219i ne-a primit cu bucurie \u00een prag, \u00eei rev\u0103d \u00een minte chipul z\u00e2mbind \u0219i \u00eei aud vocea spun\u00e2ndu-mi <em><strong>\u201efii a tataii de fat\u0103\u201d<\/strong><\/em> atunci c\u00e2nd m\u0103 lua \u00een bra\u021be.<\/p>\n\n\n\n<p>Tataie Gheorghe fost un b\u0103rbat f\u0103r\u0103 \u0219coal\u0103, ca majoritatea celor crescu\u021bi \u00een anii foarte grei din al doilea r\u0103zboi mondial. A lucrat toat\u0103 via\u021ba lui la sonda de petrol \u0219i gaze din Dr\u0103g\u0103\u0219ani, nelipsind o singur\u0103 zi de la munc\u0103. A fost tat\u0103l a \u0219apte copii, a muncit pentru familie \u0219i chiar dac\u0103 venea acas\u0103 o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, toat\u0103 lumea se agita s\u0103 fie casa curat\u0103, curtea m\u0103turat\u0103 \u0219i oalele pline \u00eenainte s\u0103 ajung\u0103. Muncea mult, chiar f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103 a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i acum \u00een satul dintre dealuri al bunicilor mei, unde lucratul p\u0103m\u00e2ntului este prioritatea \u0219i sursa de hran\u0103 a tuturor.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2t\u0103 vreme c\u00e2t a tr\u0103it tataie, familia din partea tat\u0103lui era obligat\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eempreun\u0103 indiferent de tensiunile dintre cei \u0219ase copii ai lui (unul din cei \u0219apte a decedat c\u00e2nd era mic); o dat\u0103 pe an cel pu\u021bin ne \u00eent\u00e2lneam to\u021bi la \u021bar\u0103 \u0219i st\u0103team la masa mic\u0103 din camera cu plit\u0103, povestind verzi \u0219i uscate. Indiferent ce priorit\u0103\u021bi avea fiecare la el acas\u0103, de Cr\u0103ciun eram cu to\u021bii la aceea\u0219i mas\u0103, \u00een cap\u0103tul c\u0103reia st\u0103tea mereu tataie, cu nevasta lui mestec\u00e2nd \u00een tuciurile cu m\u00e2ncare de pe foc. Dac\u0103 nu ajungeai \u00een prima zi, a doua, a treia, p\u00e2n\u0103 la Revelion tot \u00ee\u021bi f\u0103ceai drum fiindc\u0103 \u0219tiai c\u0103 te a\u0219teapt\u0103 cu masa pus\u0103. Din anul 2011, cel \u00een care tataie a murit, nu ne-am mai petrecut niciun Cr\u0103ciun \u00eempreun\u0103; fra\u021bii tat\u0103lui s-au certat \u00eentre ei, nepo\u021bii au crescut \u0219i s-au c\u0103s\u0103torit la r\u00e2ndul lor, dar nu ne-am mai \u00eent\u00e2lnit nici m\u0103car la evenimentele importante din via\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen ziua \u00een care urma s\u0103 \u00eei facem slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare mi-o amintesc pe mamaie bocindu-l, ea fiind una dintre ultimele bocitoare \u00een via\u021ba de la sat. Imaginea este cutremur\u0103tor de dureroas\u0103: era foarte bolnav\u0103, se recupera dup\u0103 o opera\u021bie \u00een zona abdominal\u0103, dar \u0219i dup\u0103 luni de \u00eengrijiri zi \u0219i noapte cu tataie \u00een faza terminal\u0103 de cancer.<\/p>\n\n\n\n<p>O v\u0103d \u0219i acum merg\u00e2nd mai mult t\u00e2r\u00e2ndu-se, cu m\u00e2na st\u00e2nga se \u021binea de p\u00e2ntece, iar cu cealalt\u0103 de gard; mergea spre grajdul din cap\u0103tul uli\u021bei c\u00e2nt\u00e2ndu-\u0219i via\u021ba petrecut\u0103 al\u0103turi de tataie cu o jale ce te sf\u00e2\u0219ia pe din\u0103untru. S\u0103tenii au auzit-o p\u00e2n\u0103 dincolo de r\u0103ul care desparte satul \u00een dou\u0103 \u0219i au \u0219tiut atunci c\u0103 \u201enea Gheorghe a murit\u201d.<br><strong>\u00cenc\u0103 o aud chem\u00e2ndu-l acas\u0103 cu rani\u021ba \u00een spate, cum venea mereu de la sonda petrolier\u0103,<\/strong><br><strong>O aud \u00eentreb\u00e2ndu-l <em>cine va mai m\u0103tura de acum curtea de frunze?<\/em><\/strong><br><strong>Aflu printre sughi\u021buri \u0219i lacrimi c\u0103 el cur\u0103\u021ba \u00eentotdeauna pomii de omizi,<\/strong><br><strong>C\u0103 el tundea vi\u021ba de vie \u0219i avea grij\u0103 s\u0103 rodeasc\u0103 pentru toamn\u0103,<\/strong><br><strong>C\u0103 el o ajuta cu animalele \u0219i p\u0103s\u0103rile din b\u0103t\u0103tur\u0103,<\/strong><br><strong>O aud rug\u00e2ndu-l cu cerul \u0219i cu p\u0103m\u00e2ntul s\u0103 nu o lase singur\u0103 pe lume.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote\">\n<p><em><strong>Oric\u00e2\u021bi copii ai avea, c\u00e2nd \u00ee\u021bi pierzi omul, r\u0103m\u00e2i orfan de suflet.<\/strong><\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>\u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu am \u0219tiut s\u0103 m\u0103 uit la tataie a\u0219a cum o fac acum: cu r\u0103bdare \u0219i curiozitate. Cu dorin\u021ba de a afla mai multe despre cum vedea el lumea, cu recuno\u0219tin\u021b\u0103 fiindc\u0103 datorit\u0103 lui am venit \u0219i eu pe lumea asta.<\/p>\n\n\n\n<p><br>Singurele imagini imortalizate pe h\u00e2rtie \u00eempreun\u0103, inim\u0103 l\u00e2ng\u0103 inim\u0103, le avem din perioada c\u00e2nd era deja foarte bolnav, chipul i se transformase \u00een cel al unui bolnav de cancer \u00een metastaz\u0103, cu c\u00e2teva luni \u00eenainte s\u0103 se sting\u0103. Imagini pe care uneori le privesc cu durere \u0219i bucurie \u00een acela\u0219i timp, fiindc\u0103 era suficient de lucid \u00eenc\u00e2t s\u0103 m\u0103 recunoasc\u0103, s\u0103 plece de aici cu g\u00e2ndul ce ast\u0103zi m\u0103 alin\u0103: c\u0103 mi-a p\u0103sat.<\/p>\n\n\n\n<p>Culmea sau nu, pe m\u0103sur\u0103 ce trece timpul \u0219i num\u0103r tot mai mul\u021bi ani de la ultima noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire, pe at\u00e2t <strong>aminitirile cu el sunt tot mai vii, mai clare, mai pre\u021bioase.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<h2 id=\"suna-cliseic-si-probabil-ca-este-dar-va-rog-pretuiti-va-bunicii-atunci-cand-ii-aveti-alaturi-creati-va-amintiri-care-sa-va-fie-hrana-sufletului-atunci-cand-casa-batraneasca-va-fi-doar-un-loc-in-car\" class=\"wp-block-heading\">Sun\u0103 cli\u0219eic \u0219i probabil c\u0103 este, dar v\u0103 rog: <strong>pre\u021bui\u021bi-v\u0103 bunicii a<\/strong>tunci c\u00e2nd \u00eei ave\u021bi al\u0103turi, crea\u021bi-v\u0103 amintiri care s\u0103 v\u0103 fie hran\u0103 sufletului atunci c\u00e2nd <strong>casa batr\u00e2neasc\u0103 va fi doar un loc \u00een care ve\u021bi merge \u00een vise.<\/strong><\/h2>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image\"><img  decoding=\"async\"  src=\"data:image\/png;base64,iVBORw0KGgoAAAANSUhEUgAAAAEAAAABAQMAAAAl21bKAAAAA1BMVEUAAP+KeNJXAAAAAXRSTlMAQObYZgAAAAlwSFlzAAAOxAAADsQBlSsOGwAAAApJREFUCNdjYAAAAAIAAeIhvDMAAAAASUVORK5CYII=\"  alt=\"\"  class=\" pk-lazyload\"  data-pk-sizes=\"auto\"  data-pk-src=\"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/uploads\/images\/2022\/04\/image_750x_624abc838227d.jpg\" ><\/figure>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am avut o copil\u0103rie frumoas\u0103 \u0219i dou\u0103 perechi de bunici foarte diferite una de cealalt\u0103. Pe cei din partea mamei i-am v\u0103zut \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd am deschis ochii prima dat\u0103,&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":2440,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7],"tags":[48,51,52,46],"powerkit_post_featured":[5],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2439"}],"collection":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2439"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2439\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2441,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2439\/revisions\/2441"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2440"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2439"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2439"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2439"},{"taxonomy":"powerkit_post_featured","embeddable":true,"href":"https:\/\/wordmaniangirl.ro\/?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fpowerkit_post_featured&post=2439"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}