Nu există nimic mai plăcut pe lume decât să te trezești în zorii zilei și să ții între palme o cană aburindă, nările să ți se umple cu cel mai apetisant miros și apoi soarele, soarele să iasă încetișor din carapacea lui pe cerul încă întunecat. Și împreună cu ei, cu soarele abia trezit și el, cu cerul care prinde viață cu ochii tăi, păsările ciripind a bucurie, cafeaua proaspăt măcinată, liniște deplină în casă, cu toate astea în jurul tău chiar simți viața trecând cu folos. Somnul? Somnul mult îngrașă și prostește, și ai timp să dormi când mori.
Țin minte că aveam discuția asta cu tatăl meu despre trezitul de dimineață și bucuria timpului petrecut în liniște, doar cu mine și gândurile mele, poate și în compania unui răsărit timid de soare, discuție purtată acum doi-trei ani. Pe vremea aia, ca și acum câteva luni, mă gândeam cu friguri pe piele la trezitul dis de dimineață, chiar dacă mi-aș fi îndeplinit o mulțime de dorințe de pe lista aia lungă și lucruri de făcut pe timpul meu liber. Al meu! Singură! Nu eram capabilă să renunț la somn pentru că niciodată nu am avut o oră de adormit ca la carte. Mereu somnoroasă, mereu în întârziere, asta eram eu.
Dar uite că a venit schimbarea asta mai devreme decât mă așteptam (la bătrânețe), că vorba aia, azi ești tânără și mâine te trezești la șapte să bei o cafea neagră și fierbinte, să deschizi o foaie albă în LibreOffice Writer (Wordul săracilor) și să bați câmpii cu stil, dar stilul tău inconfundabil. Să citești alea trei-cinci-zece pagini de carte zilnice și să nu fii nevoită să reiei pe fond de „mami, mami, mami” de la început, că nu ai prins ideea. Să zapezi de la un TikTok la altul fără să te simți vinovată că pierzi vremea în loc să…
Brusc, șapte dimineața nu mai pare un obiectiv imposibil de atins, ci mai degrabă acel moment pentru care merită să respiri adâââncc și repetat la ora 23:48 când încă mai răspunzi la întrebări șoptite de sub pătură:
„Mami, de ce noi oamenii avem ochi și gură doar în față, dacă avem și gaură la fund în spate?”
Mă rog, încerci să răspunzi pentru că acum pe bune, de ce avem ochi și gură în față dacă unele părți rămân în spate?
