Plecând de la o postare de pe pagina BebeKiki.Ro care mi-a dat de gândit, aș vrea să vă împărtășesc ce cred eu că gândește fetița mea, care desigur, nu mai este bebeluș, dar în majoritatea timpului se comportă ca unul. 
Acum două zile m-am tuns, mi-am schimbat complet aspectul părului, iar Anastasia a mers cu mine la salon. A avut rabdare să stea lângă mine cât timp doamna aia cu mâini divine mi-a facut un masaj capilar demențial după ce m-a spălat, m-a răsfățat, apoi m-am pensat și intr-un final am încheiat o zi dedicată mie, la cumpărături. Anastasia m-a însoțit fără proteste ca de obicei, iar când ne-am urcat în mașină să plecăm acasă mi-a zis:
– Îmi place cum te-ai tuns mami, îmi place de tine cu părul așa.
– Mulțumesc, iubita mea.
Apoi i-am completat, dar mai mult pentru mine, fiindcă nu mă așteptam să priceapă sensul vorbelor mele:
– Adevarul este că în ultima vreme nu mă mai aranjez deloc, nu mai am grijă de mine.
Răspunsul ei mi-a mai dat o lecție importantă de bunătate (pe care uneori chiar nu simt că o merit) și claritate, dar mai cu seamă, m-a făcut să conștientizez două lucruri importante:
„Mie îmi place de tine și când ai părul în vârful capului, esti frumoasă tot, pentru mine. Și dacă nu te aranjezi, ai grijă de mine. Mamele are grijă de copii și nu se mai aranjează.”
Iar cele două lucruri importante sunt acestea:
1. Copiii NE VĂD chiar și atunci când credem că sunt prea mici să observe, să înțeleagă, să cuprindă. Ochii lor fără filtre impuse de societate încă văd dincolo de ambalajul nostru, al părinților, al prietenilor lor, al oamenilor cu care vin în contact. Copiii spun întotdeauna adevărul pentru că ei chiar ÎL VĂD.
2. Suntem frumoase, da, chiar dacă noi adulții restrângem în mod absolut superficial conceptul de frumusețe la trăsăturile fizice, coafură, hainele pe care le purtăm.
Odată ce am asimilat cele două informații de mai sus, pe lângă faptul că am oprit instant pe dreapta să o sărut pe gurița aia știrbă și sâsâită, în cele două zile de atunci mi-am făcut multe selfiuri ca să îmi stea mărturie peste timp, că poate vor fi momente când voi uita iar.
